Subiectele dezbătute la un seminar la care am participat recent au adus în atenția participanților problema fiscalității societăților în insolvență.
Și pentru că în dezbaterile acestui seminar s-a prezentat chestiunea impozitului pe venitul microîntreprinderii ca o chestiune reglementată, simt nevoia să aduc precizări suplimentare.
Articolul 1121, (litera e), din Legea nr.571 din 2012, cu toate modificările la zi, stabilește că societățile în dizolvare cu lichidare înregistrate la Registrul Comerțului sau la instanțele judecătorești, își pierd calitatea de microîntreprindere.
Coroborând cu prevederile art. 145, alin.(2) din Legea nr. 85/2014 potrivit căruia: ” prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul sindic va pronunța dizolvarea debitorului persoană juridică …” s-ar deduce că de la data deschiderii procedurii de faliment, o societate nu mai are calitatea de microîntreprindere.
Cu toate acestea, art. 1122, litera (5)din Codul de Procedură fiscală stabilește că o microîntreprindere: ”nu mai aplică sistemul de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinește una din condițiile prevăzute la art. 1121.”
În aceste condiții, dacă deschiderea procedurii de faliment are loc, spre exemplu, în luna februarie a anului fiscal în curs, societatea dizolvată, chiar dacă-ți pierde caracterul de microîntreprindre, va avea dreptul la modificarea sistemului de impunere începând cu anul fiscal următor.
În consecință, lichidatorii vor trebui să-și previzioneze bugetul de cheltuieli de procedură și să-și proiecteze cash-flow-ul pe anul în curs, ținând cont de faptul că vor datora ” impozit pe veniturile microîntreprinderii ” în cuantum de 3 % din totalul veniturilor trimestriale încasate în procedura de faliment, cu excepțiile prevăzute de lege.
Paradoxul este că o societate comercială dizolvată, care-și păstrează personalitatea juridică doar pentru operațiunile lichidării, datorează impozit pe venitul microîntreprinderii și după data deschiderii procedurii de faliment, regimul de impunere putând fi schimbat începând cu anul fiscal următor.