Prin Legea nr. 85/2006 , în această materie se prevedeau următoarele:
“Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către societatea debitoare prin administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Societatea debitoare prin administratorul/lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.”
Dat fiind că Legea nr. 85/2014, prevede că procesele începute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date, respectiv Legea nr. 85/2006, Curtea Constitutională a trebuit să analizeze dispoziţiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ca urmare a criticii de neconstituţionalitate asupra acestor prevederi, ridicată de două sindicate, în numele membrilor lor de sindicat, în dosare având ca obiect contestarea unor decizii de concediere colectivă emise în cadrul procedurii insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii au susţinut, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât înlătură, în cazul angajatorului aflat în insolvenţă, dreptul salariaţilor la consultare şi informare atunci când au loc concedieri colective, drept recunoscut, în general, salariaţilor, instituind o derogare şi cu privire la termenul de preaviz ce trebuie respectat în această situaţie.
De asemenea, autorii au mai arătat că prin modul neclar, imprecis şi lipsit de previzibilitate în care textul este formulat, nu se poate determina intenţia reală a legiuitorului, dacă a dorit sau nu reglementarea unei derogări de la normele generale privind termenul de preaviz în caz de concediere colectivă, menţionate în Codul muncii, termen de 20 de zile.
Autorii criticii de neconstituţionalitate au avut în vedere că la data adoptării Legii nr. 85/2006, în Codul muncii era reglementat un termen de 15 zile lucrătoare de preaviz în caz de concediere colectivă, termen modificat în anul 2011, fiind instituit un termen de 20 de zile lucrătoare de preaviz. Or, legea criticată face referire la un termen de 15 zile care pare a fi o transpunere a termenului existent în forma anterioară a dispoziţiilor în materie din Codul muncii şi care era de 15 zile.
În urma analizei efectuate, Curtea Constituțională a admis excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile din art. 86 alin. (6) teza întâi, în privinţa informării şi consultării angajaţilor, din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt neconstituţionale.
Completul de judecată a Curții Constituționale a respins, însă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi referitor la prevederile art. 86 alin. (6) teza a doua, în privinţa duratei preavizului, din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Pe cale de consecință, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului se va face prin parcurgerea procedurii de concediere colectiva conform prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, dar cu acordarea preavizului de 15 zile lucratoare si nu a preavizului de 20 de zile lucratoare reglementat de dreptul comun, respectiv art.75 din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii.
Legea nr. 85/2014 conține prevederi specifice referitoare la desfacerea contractelor individuale de muncă și concedierile colective în situația existenței unor contracte în derulare ale societăților aflate în procedura de insolvență.
Potrivit art. 123 alin. (8) din Legea nr. 85/2014, după data deschiderii procedurii insolvenţei, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitorului se va putea face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat doar termenul legal de preaviz.
În cazul în care sunt incidente dispoziţiile din Codul muncii, în ceea ce priveşte concedierea colectivă, termenele prevăzute de art. 71 şi art. 72 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se reduc la jumătate.
Termenele care se reduc la jumatate sunt reglementate astfel:
1. Art. 71 din Codul muncii prevede că sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediaţi, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării. Angajatorul are obligaţia de a răspunde în scris şi motivat la propunerile primite, în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.
2. Art. 72. alin (1) din Codul muncii prevede că în situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
Este bine de reţinut şi faptul că notificarea trebuie să cuprindă toate informaţiile relevante cu privire la intenţia de concediere colectivă, precum şi rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor, numărul salariaţilor afectaţi de concediere şi data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri. Societatea debitoare prin administrator/lichidator judiciar are obligaţia să comunice o copie a notificării sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor, la aceeaşi dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă.
Inapoi